bursa de valori

taiatul mieilor si tacerea din-naintea furtunii, e briciul ce taie suflarea

oricui incepator in ale masurisului

teama de a avea fara a fi stiut

cand

argintul e cuvantarea saracului ce nu are aur la schimb

si bate campii in lung si-n larg cu oferte de imbaiat sensuri, avuturi

de salvat minti odihnite

cand

varsta lumii e masurate in licitatii sub stele

cu aceleasi valute de suflete scumpe vandute pentru cele ieftine

cand

soarele isi dezvaluie solzii, si pamantul dinţii

sa cuprinda cat mai mult, cat mai titanic, mancarimea

ce-i zguduie adancurile, si scormonitorii

cand

lumea se trezeste ca o luna alba fara sens

in mijlocul universului, mai saraca ca la inceput, si mai tembela

din nepricepere si lunitism incurabil.

pana cand

ochiul perfect reglat in ale simtului empatic in a castiga

va descoperi ca nu vede nimic in fond, si nu are parte de nimic altceva

decat de maruntaie

aruncate de sus, in graba

in propriul blid  de catre soarta.

o cheita la creier

am batut drumul lung  spre acasa

metafizic

prea departe si prea sus n-am ajuns

simplu dezertor pe campiile foneticii, mi-am pus cenusa in cap

si mi-am zis fie ce-o fi, o fi

pana la urma acasa e in tine,

si tot ce e in tine e in jurul tau

de departe si de aproape

si ceea ce poti se poate oricum

si asa

ca o plata crasa in autodescoperire

am trait big bang-ul norocului neavut pana acum

recastigand bunului simt propriu despre mine.

buha

sare din loc in loc, mirodene acra in aer,

fum zbarlit de aripi unse cu foc furtuna

si nu uita sa arunce in stanga si-n dreapta

ocheade spre mâine

sa prinda, sa blasteme, sa fure

ochiul luminii si lumina din ochii celor ce se ascund

de ea. in ei insisi

ca sa mai fie.