fara umor negru

o singura virgula si schimba totul, in loc de punct un nou inceput

o fraza intinsa ca un platou inalt, departe de scorpioni

o poarta deschisa de un prunc in alb gangurind a celeste zicale,

limbaj divin inflorind inima muguri, muguri

de ce atata incertitudine, el vine oricum pe brate de lumina

in ea, in tine?

sufletului tau orb sa-i mijeasca ochii la soare; sa fii iubit…

nu pot decat sa spun ploaie fara nori, si nori far de ploaie

sa ramai fertil in cuvinte si sa nasti cu fiecare zi o fapta buna

din pantec, din inima, din pieptul deschis de atata bunatate cat cuprinde,

pana vei umple lumea ” ta” cu binecuvantari

ca Om.