o zi ca oricare alta

e o zi ca oricare alta

o zi in care se urca pamantul treapta cu  treapta

cu pasi albastri verzi peste cerul impus

prin cotloane ascunse, o inversare de poli si strategii, spre o alta normalitate

afara din “toate ingramadelile oamenilor”, sa respire, protuberante fluorescente diafane

in afara

 

e aceasi zi ca si celelalte ce au fost pazite si sorbite inafara regulilor jocului cotidian

o excursie serpuitoare fara pulsatii laconice sau poluari, fara simturi deranjate de ocari sau aluzii

pe langa pulsul lumii pana undeva dincolo de orizontul, undeva departe de ochiului critic

ce nu pricepe nimic din sensul inocentei pamantului ce se zbate in membrana,

 

e o zi ce calca pe minute, pe oameni cu pasi sensibil trepidati in inimi

un pas cadentat prin implinirea marunta a toate cele de trebuinta si ceva mai mult

pentru suflet, vizibil ochiului integru numai

pana la transfigurare apatica si apoi non-apatica, crescanda

ca o dorita descarcerare din timp, o obsedanta evadare

pas cu pas, zi de zi spre un alt sens de viata

multiplu mai inalta, mai buna, mai vie

mai ceva ce a fost pana acum

scaldatoare de simturi virgine prin pantec 

simtiri de orice fel  primavaratec si nou,

pana la influorescenta astracta, aberanta de atat nevoie de frumos, ramuri ramuri

pe cerul nou de dincolo de cerul vizibil, un strat de divin tangibil

ca o hrana prelungita prin gratiile lumii

intr-o latenta evadare de maini sprijinite de lumina.