abstract
cercuri largi prelungi, rotocoale stramte stapanesc viata
inchise si deschide de maini invizibile, atat de sadice pana la idiotenie
de atata tacere in jur cand inimile noastre tipa ?
de atata cadere cand toti visam sa zburam ?
de atatea toate cele si nimic de trebuinta date noua sa fie, sa avem? si-apoi sa platim din plin pentru ele
daca iubirea e atat de rara intre oameni
inseamna ca-n costul ei universul nu s-ar putea licita cu nimic, nici pe el insusi
de aceea prefera tacut sa astepte sa se nasca - CEVA,
mereu un nou Cineva care sa iubeasca pana la jertfa si dincolo
ca sorbind din EL, din viata Lui
sa se simta viu, sa FIE.
