şut
figuri peste figuri, degeaba vorbim de bunatate si de legi
fiecare cu sclifoseniile lui inainteaza in viata, si uneori prin ceiallti
fiecare cu rupturile de organe interne si de nori
de minti nesupuse bunului simt decat cu ranga acuzarii, sau aluzii precoce
sa reiei de la capat mereu aceleasi capitole aceleasi idiotenii la analizat
e karma sadica
timp neon pierdut in strafulgerarile mintii obosite
arhitectura invinsa de pamantul instabil, lunecos;
de aceea nu vreau sa merg inainte
de aceea tampitul ala hartuitor invinge mereu
de aceea nu vreau sa fiu decat in forma mea innaripat fara de trup subtire si gingas
diafana ca o zi de primavara printre toate cele
si nimic clar
de aceea nu ma las cuprinsa in sistem decat ca o dilatare de ajutor
de rascolit vipere sub cuiburi asa zis stilate
ce sa-i faci daca-i mananca ” undeva” micimea translatoare de senzatii
normalittea unora departe de anomaliile lor
singurul remediu
e lovitura de gratie in centrul bulon…
adica
in imagine.
mai 14, 2008 at 6:04 pm
textul e dragut. un vers mi-a atras atentia. esti curioasa sa stii despre care anume e vorba ?
“e karma sadica”.
efortul de sisif poate avea oare o finalitate [si inca una fericita] ?
sigur ca da - compasiunea.
probabil ca poarta prin care se poate evada dintr-o existenta absurda, ramane totusi dragostea.