căpşuni lângă casa bătrânească, păstorul copil de lângă braţul meu
o amintire acoperită de soare, cu o singură aripă
zbătută uşor la orizont
inocenţa era iarba cu un parfum floral veşnic albastru
iar cerul zâmbea altfel parcă
prin toate,
nici-un zbucium nu rănea ochiul, nici somnul
pălăria de paie era mereu preocupată să protejeze
sângele încă alb din vene
rozmarinul apelor limpezi
din noi.
Ce frumoasa intoarcere la inocenta! Parca si mie mi-e dor..,