envy rozmarin
căpşuni lângă casa bătrânească, păstorul copil de lângă braţul meu
o amintire acoperită de soare, cu o singură aripă
zbătută uşor la orizont
inocenţa era iarba cu un parfum floral veşnic albastru
iar cerul zâmbea altfel parcă
prin toate,
nici-un zbucium nu rănea ochiul, nici somnul
pălăria de paie era mereu preocupată să protejeze
sângele încă alb din vene
rozmarinul apelor limpezi
din noi.
mai 16, 2008 at 9:18 pm
Ce frumoasa intoarcere la inocenta! Parca si mie mi-e dor..,