envy rozmarin

căpşuni lângă casa bătrânească, păstorul copil de lângă braţul meu

o amintire acoperită de soare, cu o singură aripă

zbătută uşor la orizont

inocenţa era iarba cu un parfum floral veşnic albastru

iar cerul zâmbea altfel parcă

prin toate,

nici-un zbucium nu rănea ochiul, nici somnul

pălăria de paie era mereu preocupată să protejeze

sângele încă alb din vene

rozmarinul apelor limpezi

din noi.