licheaua

o mână de bărbaţi, aceleaşi lichele cu aceleaşi tipare, declinuri, nici-unul însa nu e condamnat

toate sunt graţiate pe ultima sută de metri, la clinchetul unei profeţii parcă

debil mistice ce dărâmă toate construcţiile luminii în trei zile

lupta cavalerilor flămânzi de dreptate.

ca o machiavelică aparţie cenuşie la orizont, îşi întinde plasa

‘meduza’

în istorie locul şi-l fura atât de firesc şi de legitim pledând perpetum

ca un martor veritabil ocular al expansiunii umane, adevarul cu dinţi

“în junglă cel mai tare învinge”;

auto-presedinţi ai propriului spaţiu diform intern extins până la nesimţire în ceilalţi, partide de şah fără reguli

Cronos mâncându-şi fii de conştiinţă, furându-le sufletul

îi marchează şi-i susţine până la satanism în statutul lor de felină-zombi publică

care atacă, sfâşie sau dictează

fură pe drept şi pe nedrept tot ce li se atribuie sau nu li se atribuie, cu drept de “vot”
aerul, şansa, dreptul la decenţă

aşteptând parcă maşina timpului să-i ţină cât mai departe de

răzbunarea colectivă şi de lege.