tabu apocrif

Ferice de leul mâncat de om, căci leul se va face om.

Iubeşte-ti aproapele ca pe sufletul tău, ai grijă de el ca de lumina ochilor tăi.

Un prooroc nu este crezut în satul sau. Doctorul nu-i tămăduieşte pe cei ce-l cunosc

Dacă un orb conduce un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

În ce zi ni Te vei arăta si în ce zi Te vom vedea din nou?” Isus le-a spus: „Atunci când vă veţi lepăda de făţărnicie, veţi lua vesmintele pe care vi le spun Eu si nu veţi avea pe altul de la care sa le auziţi. Vor veni zile când Mă veţi căuta si nu Mă veţi găsi.

Ferice de voi, cei săraci, căci a voastră este Împărăţia Cerurilor.

Ferice de omul care s-a supus încercării; el a găsit viata.

 Cel care stă aproape de Mine stă aproape de foc si cel care-i departe de Mine este departe de Împărăţie.

Trimişii vor veni la voi cu tălmaci si vă vor da ce este al vostru. Voi, la fel, daţi-le din ce aveţi.

Nu daţi lucruri curate la câini, ca să nu le arunce la gunoi. Nu aruncaţi mărgăritare la porci, ca să nu le murdărească.

Cel care va bea din gura Mea va deveni ca Mine si Eu voi fi întru el.
 am extras ceva bun din tot ce scrie acolo, restul daca veti citi e ciudat rau de tot, si asta ma face sa cred ca nu are o roigine buna, in unele paragrafe sfideaza chiar bunul simt.

AICI  evanghelia dupa TOMA geamanul http://www.roportal.ro/discutii/ftopic12341.html

nu cred in ce scriu ei aici, cunosc evanghelia dupa Toma , e apocrifa ca aceste insemnari sunt mii in afara  credintei adevarate spuse de Iisus, totusi uite ca prostiile astea prind la unii, pentru ca totusi contin sub alta forma adevaruri. Dar un mincinos daca spune adevarul altcuiva prelucrat dupa el si intentiile lui, nu inseamna ca spune adevarul .

ocheade

destins miez de furtună, intern

spionează greu mădularele inimii

oasele sufletului scâncesc a durere surdă

simţind, mirosind de departe un rău nespus ce dă târcoale

în fiecare zi aceeaiaşi ochi pândesc cu un rău bine făcut în cârcă

pervertindu-l în simţuri haotice lovite parcă intenţionat

hiper şi extra,

de atâta hărţuire a celulelor minţii, a viselor neinţelese

înfiltrate ciudat în căuşul neuronilor,

a spionării şi analizei idioate a unor

“fantezişti”,

nucleul fiinţei îşi ascunde funcţiile

pulsul

într-un post lung fără abstinenţă fertilă

departe de sine într-un alt sine

afară, fără neant sau aiurea,

undeva sus şi departe

în lucidă şi clară alinare,

cu avânt inocent. 

sleepy child

repede, repede răsuceşte în roata izvorul

să curgă lin poveştile munţilor

pe pereţi

uite cum aleargă iar unicornii, piuţul meu

adunate şi împrăştiate de mâna unei zâne albe pitice

cu părul lung cât pădurea argintie

în care îţi cad zilnic supărările globuri de cristal, şi se sparg în fluturi,

o să albim plafonul ecran cu gânduri bune şi o să adormim în depanarea pădurii,

cinemateca frunzelor cu trei feţe zâmbăreţe,

fruntea ei inocent activă pe creştete ne va derula

caruselul de vise şi forme îngereşti

ne va încânta cu spiriduţi jucăuşi şi albe flori magice

de împlinit dorinţe,

scumpi meu îngeraş am sa te ţin în braţele mele de mamă de lapte celest

şi am să te susţin în zborul tău copilăresc

pe cerurile nopţilor albe  dor de înalt şi curat

ca să alung coşmarurile şi să aduc

miezul divin pe pleoapele liniştite

până în zori.

oare de cine vorbea…

oare de cine vorbea Iisus? cand spunea ucenicilor sai :

“30.	Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine;
31.	Dar ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl Mi-a poruncit aşa fac. Sculaţi-vă, să mergem de aici.  “

biblia Sfânta Evanghelie după Ioan, cap 14

eu cred ca lumea e condusa de ceva crud si rau si de aceea unde te astepti la mai multa iubire si intelegere acolo gasesti ca victima exact opusul…lumea e cu susul in jos iar noi avem dreptul sa cerem Divinitatii Adevarate o viata civilizata si evoluata cu adevarat.Noi oamenii nu suntem liberi oricat am vrea sa credem asta, de aceea e atata durere si atata necaz, si atat de putin sprijin adevarat cand ai mai mare nevoie. Cineva de dincolo de sus , de departe de toate astea vine si ne ajuta cand raul de aici ne sufoca si ar vrea sa ne distruga. Cel Adevarat e dincolo de toate astea a plecatr acum 2000 de ani si eu cred ca se intoarce din cand in cand sa vada cum a evoluat lumea si probabil se va intoarce de tot atunci cand va veni momentul potrivit iar civilizatia pentru care si-a dat viata a evoluat suficient ca sa-l poata primi asa cum se cuvine.

 

si inca ceva, ceva care mi-a confirmat originea divina creatoare a lui Iisus , inmultirea painilor, nici-un magician nu ar fi in stare de asta, nici un extraterestru sau mai stiu eu ce fel de fiinta sau om; numai un Elohim creator putea face asta…un fiu de Elohim pe care el,

Iisus  l-a invocat pe Elohim pe cruce cand s-a simtit abandonat si a murit ca si om, pentru ca asa ia fost scris altfel nu se implineau toate astea si nu avea de ce sa vina pe pamant; Elohim a decis asta, iar Iisus s-a supus.

 

13.	Iar El a zis către ei: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă, ducându-ne noi, vom cumpăra merinde pentru tot poporul acesta.
14.	Căci erau ca la cinci mii de bărbaţi. Dar El a zis către ucenicii Săi: Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci de inşi.
15.	Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi.
16.	Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor, ca să pună mulţimii înainte.
17.	Şi au mâncat şi s-au săturat toţi şi au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coşuri de fărâmituri.

Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 9

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=9#13

sunt lucruri in care cred cu adevarat pentru ca stiu asa cum nu am stiut niciodata inainte anumite “fapte” si ” adevaruri”pe care nu le vedeam, de aceea nici-un sectant nu poate sa ma faca sa cred altceva si de aceea ceea ce stiu ma ajuta acum si ma invata acum sa ma apar de ceea ce nu am stiut mai demult sa ma apar si mi-a afectat viata enorm de mult si viata copiilor mei de asemeni.

 

co-autor la volumul antologic Mirajele vieţii

http://i175.photobucket.com/albums/w146/simina2/MIRAJELE%20VIETII/MIRAJELEVIETIIcopertafataverso.jpg

descântece

sări din pântec
putred de coşmar

licăriciul noptii
să te-alunge-n jar

să te-adulmece abisul
să te soarbă în adânc

pântecul Lui să rămână
alb ca puful de  omăt .

…………..

două vile, două paie
ia ciuleandra din cărare
ca să treacă ăl noroc
pe şleau din negru foc
în alb de busuioc

şi cu smirna cea domnească
să răsară-n cas’ mireasă
tânără şi luminoasă
şi un prunc frumos
dulce dar din cer ,voios

casa plină şi bogată ,
fără marafeturi, toată
numai har şi dar
fără vântul cel hoinar.
…..

 

viifor alb şi cer deschis
soarbe-l în  lumină
duhul rău cel chinuit
de molimă străină

rău lor în al Tău Bine
să se prăpădească
şi izvor cu ape limpezi
din noi să izvorască

nu-l lăsa pe cel viclean [\"dusman ( ca)\"]
să ne drămuiască (mânjească)
visele într-un pahar
de amar şi iasca

peste Toate la un loc

Fii-ne pavăza si foc
şi   sabie cu noroc.
………………

adânc înfipt în credinţă
sufletul mlădie ştiinţă

atenţia mult căutată
din carne este alungată

cu înnobilarea cuvântată
firea rebelă e scrutată

când adevărul e smerit
ochiul este curăţit

în deschisă alinare
cuminţenia apare.
……………..

dragobete

 

drag în prag zânind
ochii îndulcind

zorile strălucind
astrele zorind

pe Carul cerului
în miezul gerului

din Inima codrului
pe cărările Dorului.
………..

paparudă rudă , vino de ne udă

cu ploi vii
să faci holdele mii

şi strop de viaţă sacră
în drobul inimii ce seacă

să faci hore măiastre
pe a cerului albastre

cercurii blânde şi moi
să de-a rodul în noi

spală-ne de răutate,
beteşug şi de păcate

pământul sec să-l înmoi
cu spor bun şi făr noroi

să laşi apele să cadă
ogoarele să se adapă

şi să vii făr de furtună
ca şi ziua ăi mai bună

când copii râd în ploaie
de nasc zâne prin izvoare

şi-aduc noi bucurii
pe la case făr copii

paparudă rudă
adu ploaia de ne udă
şi zori curaţi ca îngerii
peste ochii plângerii…….

la Lourdes

http://www.lourdes-france.org/index.php?id=153&contexte=fr

petitia de rugaciune aici

http://www.lourdes-france.org/index.php?id=369&contexte=fr

uneori singurul in care putem avea incredere e Dumnezeu iar alteori avem puterea de a crede in toata lumea, in civilizatia umana si in sansa ei de a evolua

si totusi e inca atat de mult rau in lume…

5

pentru cele cinci cercuri de magie albă

anunţ că e sfarşitul a toate

de acum nici magia şi nici submagia nu va mai avea efect

toate cauzele se vor dărâma în cutremure şi inundaţii

blesteme pe capul celor care leagă şi dezleagă răutăţi,

 

de acum cele 5 cercuri albe

se vor tranforma în platouri întinse de ajutat şi salvat voluntar

vieţi, suflete

palatele se vor transforma în corturi pentru sinistraţi

iar cei ce îşi numără banii sub salopetă

vor dona giganţi îmbuteliaţi de ape celor însetaţi,

 

anunţ ca cele 5 fiţe care-şi poarta oasele printre noi

minciuna, orgoliul, egoismul, invidia, materialismul

se vor topi în zori

ca vampirii legendari la lumină,

ochii lor perverşi vor orbi pe veci

dacă nu vor împaca cerul până la apus

cu pişcoturi cu miere pentru pruncii de lumină

şi pace bună…

filmuleţul vedetă

 am aflat că prostituţia e la modă

în oraş bantuie molima ciudăţeniilor cu tente sexuale

profesoarele dau lecţii de morală internă orgasmică

până la neruşinare şi idioţenie în limbi străine

şi calcă în picioare vlăstarele fragile ale bunului simţ

pe viu, în piaţa publică,

 

uite aşa îşi dau pletele scurte de pe ochii mascaţi

cu fiţe domestice neîmplinite, forţate aiurea virtual,

uite aşa râd încornoraţii proşti care îşi uită nevestele cuminţi

acasă sub lanterna iertării

căutând un fel de dute-vino labil în underground.

 

şi uite aşa apar şi dispar vedetele la noi în târg

odată cu alte bombe lascive apărute şi proliferate de media

din târgurile de alături… 

copacul vieţii

desen de NINA VIZIREANU

http://www.takeforum.com/eugen/viewtopic.php?t=12&mforum=eugen

http://www.e-poezie.net/index.php?PHPSESSID=c77021b7b16a8988b349c1e22208bd7d&action=gallery;cat=1

hărţuirea

invizibilă arătare, colţi roşii prin parbrizul zilei, iar

aceeaşi dimineaţă de nedorit cu ei în cârcă

dintr-un weekend la altul evadând cu mintea

afară,…

afară de lovitura de graţie a sorţii, moartea imprevizibilă

şi idioţi cu ochii plaţi

cu ocheade minuscule cât vârful de ac

undeva sus în perete spionând verde,

 

de atâtea ieftinşuguri de idei şi sforţări mentale

în versuri, în virtual

fug de şerpii din casa ta

de pereţii casei mele, zvârcolirea retinei hienelor

ce-mi calculează liniştea, îmi măsoară nervii

şi-mi fură somnul în care mă ascund de ei

 

alungire perversă la orizontală a lor

până la animalitate

ajutorul din afară vine ca o confirmare ciudată

la ce e şi nu am cum să scap

fără a face vre-o crimă la verticală

în prostia lor.

smiling

apele tale îşi întind braţele, mă cuprind albastru

prin simţuri îşi cântă iar zâmbetul tău dorinţa,

fior ce aduce norocul şi speranţa la viaţă

exorcizând destinul,

palid de bucurie cerul îşi lasă norii albi

să-şi fluture umezeala, rouă prin vene

 filtrând ziua

de circulare ipohondrii

şi atacuri necunoscute.

tandreţe

vreau tandreţe să simt în tine

eu însămi pui de şoim învelit în cuibul inimii tale

hrănit cu lapte şi miere

până la cer şi înapoi,

vreau tandreţe să am prin tine în mine

să-mi creasca flori moi şi parfumate în fiecare fibra

când mă îmbrăţişezi, când te pierzi în mine şi eu în tine,

şi vreau ceva mai mult decât poţi tu concepe deocamdată

un adevăr frumos şi viu, care să ne învălui

să ne renască undeva departe

afară din coşmarul ăsta

şi din trecut,

iertaţi şi uitaţi unul în celălalt

de tot.

fengh shui în cămin

bob de cristal mandarin în buricul certurilor
uite aşa se tratează confuziile domestice,
cu o cărămidă violet frumos ondulată la picioare
ţine de suport puterii, sprijină sufletul
să nu cadă mai adânc în el decât e,

îmi plac remediile vesele,
aduc parcă a timp eufemistic învins floral,
un fel de pământ cretacic
care-şi întoarce venele în afară
să-i vedem farmecul verde, adâncul enigmatic,
mai curat ca al nostru;

în ziua de azi,
când echilibrul e sarcasmul
lui “da” în “nu” şi invers,
cu siguranţa a ceea ce este dar nu este,
joaca de-a verdele-n plante, şi plantele-n în ochi fără de speranţă

e totuşi ceva

mai ceva decât să pierzi totul, inimă, suflet,
şi nici hrană să nu mai ai a pune pe masă

e trup şi minte răscolită
cerşind sub clarul lunii o oază spirituală
e un alt fel de pacific “space” extrovertit
în adevăr fecund, necomplexat
importat de dincolo
de undeva de prin cosmos.

ea, ele totuna

e periculos sa spui cine e ea ca stie, ca face

ea isi numara victimele in seri in care altii spun povesti pruncilor,

e periculos sa areti catre ea cu degetul

caci raul ei va parea al tau si doare,

e periculos sa stii ce fac unii si ce gandesc unii

ca raul lor se va rasturna catre tine,

 

e periculos a o numi cu numele ei adevarat

caci isi arata coltii ; si totusi

 

numele ei e frica si agonia

e uratul frumos care sade sus pe scena si da lectii frumoase

raspunde cand o strigi ” diva” cu sclipici in ochi

si isi ascute unghiile daca vrei sa-i treci pragul;

e ceea ce spun batranii

argintul viu care blastama pe cei ce gusta din el

sau il poarta fara sa vrea cu ei in gand,

 

e periculos a atinge argintul viu

fara manusa divina

te arde si te mutileaza

auzi un ecou sadic razand in aer

acoperind durerea arsurii tale, tipatul din launtrul tau

 

e periculos sa fii daca esti impotriva-i

de aceea e mai bine sa nu fii

decat ceea ce vrei tu, zambind cum vrei tu

departe de ea, de ele

totuna… 

prăjitura

se ia una bucată suflet sferă şi se pune pe altar

se ia una bucată rază de soare

şi se străpunge uşor sufletul,

se iau apoi mini bucăti de ape vii din creierul munţilor

şi se spală bine rănile,

apoi se ia bucata de suflet botezat

se dă prin caolin alb, se colorează cu un curcubeu

şi se unge cu bucurie.

Apoi se aşează din nou pe altar

şi se dă cu bine şi cu rău

şi se înveleşte în fibre

din inima cerului

apoi se scaldă viu

în pântec de zână

şi se serveşte

poveste din pumn de prunc.

departe

 

am inceput sa numar zilele care au umplut viata mea

sunt atat de putine si atat de pline totusi

depasesc limitele intelegerii, debordeaza varsta,

creierul meu marcat are dare adanci de durere

doliul e in ochi si in inima ca un flama neagra

fluturandu-mi abstinenta in fata fericirii

ca un fel de taram neutru unde totul se intampla

si nimic din ce ar trebui,

 

departe si sus, in ceturile spirituale

as vrea sa o vad, sa stiu sigur ca e bine, aripi si liniste

si -atunci am sa dau drumul izvorului din mine

afara prin talpi in adancuri

sa ma regasesc. 

scopul defectelor noastre sa devenim noi insine

sa ne recunoastem intre ceilalti

si totusi ceilalti sa se vada pe ei in timp asa cum sunt;

anomaliile totusi ce sunt?

forme ciudate mentale haotice care apar intre oameni

dezechilibreaza campul energetic a fiecaruia atacand zonele

creierului in special centrii vointei si ai “altor nevoi”;

aceste vanturi negre printre oameni sunt totusi inteligenet controlate

de ceva rau, de ceva care nu suporta schimbarea

de ceva care nu suporta fericirea pentru ca nu stiu ce e

pentru ca ceea ce ei detin acum o sa piarda in curand

si atunci omul va putea sa simta cu adevarat ce inseamna sa fi liber

si sa traiesti zi de zi

bucuria de a fi.

http://mnogueir.deviantart.com/art/Happy-John-89242210

credo

cred in unul de lumina
creator si nu facator de toate
inaltator de simturi si vieti din intuneric
mangaietor in iubire
si hranitor in oase cu lumina

cred in unul care nu loveste cu nimic
si ofera totul si atat cat trebuie
si inca pe atat

cred in unul care simte adevarul in oameni
de sus din inceputuri
si cheama capeteniile de ingeri
sa-l salveze in intreg

cred in unul ce spune lucurilor pe nume
asa cum sunt, care sta alaturi si in creatie
mereu protector si bun manager a toate

ce nu lasa neghina sa distruga rodul
si nici mierea sa se acreasca cu nimicuri

ce aduce omul la rang de fiinta libera
sa evolueze, sa colinde
in subceresc, in cosmos viu.

mincinoasele

ticăloasele s-au obişnuit să mănânce pepeni verzi
pe spatele altora
să toacă nervii celor slabi cu vibraţii lesbiene
să murdărească frumosul din cale când le deranjează
şi să se strâmbe la cer
când picură pe coafura lor scumpă năclăită
un dram de pur
de o vreme
se pare că au întins curse timpului
bârfind pe la preoţi păcate inventate altora
cochete râd aiurea ca hienele, ascuţit
şi se uită pervers la cel curat
de parcă ar fi “godese” cu “putere”

ce urât miros gândurile lor,
şi ce ciudat îşi poartă fesele
printre bărbaţi fără admiraţie,
ca nişte pete expulsate dintr-un rai defect
fără atracţii naturale, cică moderne

mă uit prin ele ca prin geamuri sparte
şi râd uşor acum de fiţele lor,
de uitătura lor bolnavă
şi de oasele lor roase de invidie

şi nu fac altceva decât să fiu eu
eu insămi Vie,
mai vie cu răni decât am fost vreodată
dincolo de demonii ce-mi mănâncă din zile
prin ele.

fatum

destinul mi-a pus centura de castitate
m-a strâns de mijloc până la sterilitate
şi m-a înciudat până la cer

mi-a citit eseuri seci când aplecată
spre mine însămi doream tăcere
sau acel nimic frumos care spune totul
de la inimă la inimă

mi-a impus certitudini de nedigerat
conştiinţă a unui eu din afară, străin
alergat de ciudăţenii şi spaime
fără protector stabil şi sigur

un fel de reper înalt
înălţare la cer descărnată şi emancipată
până la zbor fertil
să-mi fie instinctul, voinţa

un murmur incantat
populând creierul până la refuz
într-o creştinare eroică, altruistă, singulară
fără prea multă iubire şi hrană în doi
fără suportul înţelegerii reciproce
în insulară agonie, alunecare pe viu.